NU NE VINDECĂM ÎN MOD MAGIC!

O femeie vine și se atinge de domnul Hristos – îi era rușine de boala ei, avea o hemoragie de 12 ani. Femeile nu aveau aceeași poziție în societate ca acum, nu se puteau adresa liber din mai multe considerente. De aceea se hotărăște să se atingă de El, fără să-i spună, pentru a se vindeca, lucru care s-a și întâmplat. Însă Domnul Hristos a vrut să o vădească și a vădit-o. În primul rând, ca să ne arate nouă și celor din acea vreme cât de mare era credința acelei femei, ca să ne folosim și noi, ca să creștem și noi în credință.

A și corectat-o însă. În sensul că Domnul Hristos a vrut să știe și ea și noi, până la urmă, dar mai ales necredincioșii din vremurile noastre, că nu s-a vindecat cumva magic.

„S-a atins de haina Lui”, zice Sfânta Evanghelie! La o primă lectură, am putea considera că haina Lui avea niște proprietăți magice, niște puteri și, în contact cu puterile acelea, femeia s-a vindecat. Nu a fost așa! Domnul Hristos a vindecat-o! Nu ne vindecăm în mod magic! Vindecarea noastră este o împreună lucrare.

DUMNEZEU ESTE CEL CARE VINDECĂ

Femeia a venit, a crezut, dar El a vindecat-o, chiar dacă i-a spus „îndrăznește fiică, credința ta te-a mântuit”. A spus acest lucru ca să ne arate că este necesară credința pentru vindecare, dar și ca să nu ne lăudăm atunci când facem un bine celorlalți. Nu credința acelei femei a vindecat-o, ci Dumnezeu! Iată că El se ascunde după credința ei, din smerenie. Face asta ca să o încurajeze, dar și ca să nu se laude Domnul Hristos și să ne învețe pe noi să nu ne lăudăm. Cum ar fi fost ca Domnul Hristos să fi zis: „Îndrăznește fiică, Eu te-am vindecat! Eu vă vindec pe toți!”?! Lucru acesta este total adevărat! Așa este! Dumnezeu ne vindecă pe toți! El este medicul suprem, El vindecă prin doctori, prin preoți, prin sfinți, dar totuși, El este smerit și vorbește în felul acesta „credința ta te-a mântuit”. Să nu vedem cumva credința ca pe o realitate impersonală care vindecă, ca un proces pe care îl activezi cumva și te-ai vindecat pentru că ai intrat pe undele respective. Nu! Credința vindecă atât cât poate cel în care crezi că vindecă. Nu ea ca realitate vindecă! Este necesar într-adevăr să crezi în vindecarea ta, dar cel în care crezi te vindecă, nu credința în sine!

NU CRED ÎN DUMNEZEU, CRED ÎNTR-O ENERGIE UNIVERSALĂ

Tu crezi într-o energie, că te vindecă o energie și îl vezi pe Dumnezeu ca pe o energie… Păi nu te vindecă nici o energie, măi frate! De unde știe energia aia cum să te vindece pe tine dacă e doar o energie?! Acum se preferă, mai ales de către necredincioși, un dumnezeu impersonal. Un dumnezeu pe care îl definești cum vrei tu, ca energie sau ca un principiu. De ce? Pentru că este foarte comod. Un astfel de dumnezeu nu îți dă porunci, nu te pune să postești, nu te cheamă la biserică, nu trebuie să te spovedești la El, nu trebuie să faci nimic cu un dumnezeu impersonal! Asta este o formă de ateism. Adică nu spui că ești ateu: spui că tu crezi, dar crezi într-o energie universală. Astea sunt energii închipuite de la care pornești și ajungi la tot felul de energii, la credințe orientale, pentru că nu trebuie să faci mare lucru. Totul este în regulă; poți face câte păcate vrei, atâta timp cât crezi într-o energie, într-un dumnezeu impersonal care nu o să-ți spună niciodată nimic! Dar dacă în spatele lui este diavolul? Nici el nu o să-ți spună nimic, pentru că îi convine și lui ca tu să faci păcate!

Și din acest motiv, pentru a nu se crede așa, că o energie a vindecat-o pe această femeie, Domnul Hristos a vădit-o. Chiar dacă ea a crezut că doar se atinge de haina Lui și face acest lucru în taină fără să știe nimeni, iată că El este Dumnezeu care le știe pe cele taince. Vedem și prin asta dumnezeirea Domnului Hristos. A vindecat-o fără să spună ceva, fără să vorbească, a vindecat-o în taină.  

OAMENII CRED ÎN CEEA CE LE CONVINE

Nu poate o realitate impersonală să creeze o realitate personală! Dacă accepți existența unui dumnezeu impersonal și persoanele sunt peste realitățile impersonale, cum putea să creeze totul, inclusiv persoane, un dumnezeu impersonal care este inferior persoanei? Chiar dacă este ceva absurd, oamenii cred în ceea ce le convine. E mai convenabil să inventezi un dumnezeu așa cum îți place ție, decât să crezi în Dumnezeul cel Viu și Adevărat! Auzim adesea „este un singur Dumnezeu”! Da, este un singur Dumnezeu Adevărat! Restul sunt falși! Dumnezeu cel slăvit în Treime, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt este Dumnezeu cel real! Restul sunt dumnezei făcuți de oameni și nu există decât în amăgirea și imaginația oamenilor.

„Credinţa într-un Dumnezeu, Dumnezeul cel Unul, Viu şi Adevărat este credinţa celui umil şi înţelept. Nu este credinţa celui mândru, a cărui mândrie îl face nesocotit. Aceasta deoarece el se zeifică pe el însuşi sau o altă creatură de-a Creatorului şi nicidecum pe Creator”.

DUMNEZEU NU ESTE CONDIȚIONAT DE CREDINȚA NOASTRĂ

Credința nu este un proces care te vindecă, ca o putere în sine. Dumnezeu este cel care vindecă! Nu credința mută munții în mod magic: tu crezi și se întâmplă…, ci Dumnezeu mută, credința în Dumnezeu! Să nu înțelegem greșit când Domnul Hristos spune „credința ta te-a mântuit”! El a mântuit, prin credință într-adevăr, dar să știți că Dumnezeu nu este condiționat nici măcar de credința noastră. El poate face minuni și fără credința noastră! Cum a fost cu fiul văduvei din Nain? Când ieșeau oamenii din cetate cu copilul mort, Dumnezeu nu a întrebat: „credeți că pot să fac Eu asta? Să înviez acest copil?” Nu! N-a întrebat pe nimeni nimic, S-a dus și L-a înviat pe acel copil! Nu a avut nevoie de credința nimănui. Noi avem nevoie de credință pentru a intra în relație cu Dumnezeu! Orice minune se întâmplă în relația dintre noi și Dumnezeu.

Foarte fain zicea regele David în psalmul 76 „cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru?”. Și tot el răspunde: „Tu esti Dumnezeu Carele faci minuni”. În minuni se vede dumnezeirea, în depășirea firii! Dacă nu se depășește firea, atunci este ceva firesc, se poate întâmpla oriunde! De aceea nu prea vedem minuni în alte religii. Când auzim în Sfânta Scriptură că au venit mulți și s-au vindecat de orice boală ar fi suferit, câți au fost oare? Au fost mii de oameni! Și nu doar o dată, ci de nenumărate ori. Dacă ne uităm la alte religii, câte minuni s-au întâmplat la cei care au întemeiat aceste religii? Nu vezi nimic pe acolo, minuni regizate, închipuite! De ce? Pentru că nu-i Dumnezeu acolo!  

ÎNDRĂZNEȘTE!

Mărturisirea credinței presupune o asumare, presupune curaj. În primele secole, când creștinii erau prigoniți, în momentul în care te botezai știai că din acea clipă poți fi oricând chinuit și chiar ucis pentru credința ta. Și nu doar în primele secole au fost creștinii prigoniți…

A vădit Dumnezeu credința acelei femei atât pentru oamenii din acea vreme, cât și pentru noi, dar și pentru Iair, mai marele acelei cetăți care a venit în întâmpinarea Domnului Hristos, rugându-L să-i vindece fiica. Deși în acea vreme cei care credeau în Hristos erau dați afară din sinagogă, Iair, care era mai marele sinagogii, vine înaintea lui Hristos și cade la picioarele Lui rugându-l să-i vindece fiica. Este un act de smerenie, dar și de curaj. Vedem că este nevoie de curaj. Nu s-a gândit Iair la ce o să zică lumea dacă îl vede că se închină lui Hristos! La fel și femeia care s-a atins de haina Lui, chiar dacă i-a fost rușine, totuși a îndrăznit!

DUMNEZEU INTERVINE IMEDIAT

Deci, și pentru Iair a vădit credința acestei femei! El, ca Dumnezeu, știa că între timp fiica lui va muri și că se va clătina credința lui Iair care credea că Hristos îi poate vindeca fiica, dar să o învieze? Din moment ce a murit, ce mai poți face? Și iată că Domnul Hristos vădește credința acestei femei în timp ce mergea spre casa lui Iair pentru a-i întări credința acestuia, ca să poată crede în învierea fetei lui. Iată ce frumos lucrează Dumnezeu asupra credinței lui Iair! Extraordinar de delicat! Gândiți-vă! Când a auzit Iair de la oamenii care au ieșit înaintea lor, că fiica lui a murit, Domnul Hristos nu l-a lăsat nici măcar să respire, ci a intervenit imediat să nu cumva să apuce Iair să se îndoiască. „Nu te teme, crede numai!” Imediat a intervenit, ca să nu apară necredința! Dar oare a facut Dumnezeu așa numai cu Iair? Cu toți face așa! La toți se grăbește Domnul Hristos să nu vină necredința în inima noastră, dar, dacă noi persistăm în necredință și în rău, atunci se și întâmplă cele rele!

DUMNEZEU NU FACE MINUNI DEMONSTRATIV

Când a ajuns în casa lui Iair, Domnul Hristos i-a dat afară pe cei care erau acolo, care l-au și luat în râs. I-a dat afară pentru că nu aveau gânduri bune și pentru că Domnul Hristos nu a făcut niciodată minuni demonstrativ, ca să arate la unii și la alții cine este El și ce poate El să facă. Nu! În vremurile noastre mai aflăm că nu știu care guru merge pe jăratec. Și, ce-i cu asta? Că mergi tu pe jăratec… Și diavolul poate face asta! Vedeți, Domnul Hristos nu a făcut-o ca să demonstreze cuiva ceva, ci ca să rezolve problemele oamenilor! A făcut o minune ca să învie această fetiță și ca să-l vindece de durere pe tatăl ei, pe părinții ei, să rezolve problema! La fel, și femeia care s-a atins de haina Lui! Și, dacă vă uitați, toate minunile sunt făcute așa! Nu-i nimic făcut demonstrativ, ci, dimpotrivă, Dumnezeu se smerește și spune că totul e pentru credința noastră! Nu vrea  să se afirme pe Sine!

Vedem în fața acestor învieri că există o înviere trupească, dar și învieri sufletești, spre mântuire. Vedem puterea dumnezeiască! Ce face moartea în fața lui Dumnezeu? Iată că El este Stăpân și peste viață și peste moarte. Numai Dumnezeu poate să facă așa ceva. Și totuși vedem că sunt atâția care nu cred în Iisus Hristos… atâția care nu cred, deși au auzit de Domnul Hristos. Se pogoară lumină din cer în fiecare an la Ierusalim și sunt și oameni acolo, care văd și totuși nu cred… Deci, degeaba spun unii că „nu cred până nu văd”! Iată, vezi și nu crezi! Credința este putere, este și dar, este și moștenire în cazul nostru, pe care am primit-o de la strămoșii noștrii și pe care și noi trebuie să o transmitem urmașilor noștri.

„Aceasta este credinţa voastră, o, purtătorilor de Hristos, credinţa strămoşilor voştri. Aceasta să fie şi credinţa copiilor voştri, din generaţie în generaţie, până la sfârşitul călătoriei. Cu adevărat, aceasta este credinţa poporului ales, a celor ce poartă icoana lui Dumnezeu în ei. În Ziua Judecăţii lui Dumnezeu ei vor fi protejaţi şi îndreptăţiţi de credinţa, puritatea şi faptele lor bune. Şi ei vor fi numiţi binecuvântaţi”.

Articol realizat din fragmente ale predicii părintelui Arhimandrit Iustin Miron la Duminica a XXIV după Rusalii din 8 noiembrie 2020 – Sfânta Mănăstire Oașa și citate din „Credinţa poporului lui Dumnezeu” de Nicolae Velimirovici.

Photo: Pr. Pantelimon