Să nu suferim degeaba
Prin cruce Dumnezeu Întrupat a părăsit această lume. După aceea s-a reîntors prin Duhul Sfânt în inimile celor care cred și se botează și trăiesc în El. Sunt multe înțelesuri duhovnicești ale Sfintei Cruci. Orice necaz, orice suferință, orice boală, orice greutate, orice handicap este numit și „cruce”. Însă cum spunea părintele Arsenie Boca „toți suferim, numai că unii suferim degeaba”.
Dacă legăm crucea noastră de Crucea Domnului, și asta trebuie să și facem și asta ne și învață Evanghelia, atunci nu suferim degeaba! Ne spune Evanghelia de astăzi: „Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-mi urmeze mie”(Marcu VIII, 34). Mesajul acesta este foarte potrivit și cu vremurile în care trăim astăzi.
De ce este nevoie de lepădarea de sine?
Pentru că sinele nostru este bolnav! Toate păcatele pe care le facem, se imprimă în noi, în sinele nostru, și-l îmbolnăvesc, îl otrăvesc. Păcatele nu rămân depozitate undeva în ființa noastră și ființa noastră nu rămâne neatinsă de ele, iar când vrem să scăpăm de ele, le scoatem ca dintr-un depozit din ea… Nu! Păcatele noastre nu intră într-o „cămară”, ci în componența „cămării”, adică în componența noastră! Păcatele noastre spun către noi: ”noi suntem voi!”, adică se unesc cu noi.
Când lupți cu păcatele tale, lupți cu tine însuți!
Când te întorci împotriva păcatelor tale, te întorci împotriva ta, pentru că ele s-au făcut una cu tine, așa cum și virtuțile și faptele bune devin una cu noi. De aceea noi vorbim de noi înșine când vorbim de păcatele noastre. Nu vorbim de ceva ce este separat de noi, de ceva ce este foarte ușor de dat la o parte. Când ne dăm la o parte păcatele, ne dăm la o parte pe noi! De aceea ne spune Dumnezeu să ne lepădăm de noi înșine, adică de păcatele noastre care sunt unite cu noi! Prin îndepărtarea păcatelor, a răului din noi, nu facem altceva decât să ne vindecăm. Dar acest lucru nu este posibil prin puterile noastre naturale! Dacă era posibil așa, nu mai venea Dumnezeu pe Pământ! Dacă rămânem la vindecarea naturii cu puterile naturii, nu este suficient pentru a fi vindecați cu adevărat și nu ne putem mântui. Nu este de ajuns!
Ce înseamnă să-i urmezi lui Hristos?
Ne spune Domnul Hristos să ne luăm crucea, să ne asumăm păcatele, să ne asumăm starea în care ne aflăm și să-i urmăm Lui! Ce înseamnă să-i urmezi lui Hristos? Nu trebuie să vedem acest lucru spațial, adică Hristos este undeva fizic și noi ne îndreptăm către El… Nu așa! A-I urma lui Hristos înseamnă a-L primi pe Hristos în inima ta! A te uni cu Hristos!
Vedem că până la urmă Crucea ne este dată spre a ne uni cu El. Spuneam la început că prin Cruce Domnul Hristos a ieșit din lume, dar prin Cruce intră iarăși în lume. Prin faptul că eu îmi asum crucea în numele Lui, El intră prin ea în mine! Vedem așadar ce importantă este asumarea crucii și urmarea Lui Hristos! Crucea devine o scară către cer! Noi urcăm către El și El coboară către noi și în noi, prin necazurile noastre! Vedeți cât de valoroase sunt în acest caz necazurile și tot ce înseamnă cruce asumată în viața noastră? Înseamnă unire cu El! Înseamnă intrarea Lui în noi! Crucea noastră este poarta Lui de intrare în noi! Ce este mai important decât atât?! Asta implică asumarea crucii. Fără asumarea crucii, nu ne unim cu Hristos!
Vremurile grele cer asumarea noastră
Avem niște restricții pe orizontala vieții care trebuie respectate, asumate. Asta este! Nu putem depăși altfel situația aceasta decât prin asumare. Chiar dacă nu înțelegem de unde vin necazurile acestea – omenește vorbind, cine le gestionează, care e scopul lor și chiar dacă vom înțelege puțin sau foarte puțin – pe verticala vieții avem nelimitată înțelegere și nelimitată mișcare și nelimitată libertate!
Este și foarte mult bine în această încercare!
Suntem cumva trimiși acasă! Alții din alte țări, alții de la serviciu, suntem trimiși acasă și restricționați până când se depășește situația aceasta. Dar cum vă spuneam, restricția este numai pe orizontală. Dacă ne asumăm această situație ca pe o cruce și Îl urmăm pe Hristos, noi prin asta ne sfințim și ne îndumnezeim! Ce vreți mai mult? Să-ți transformi casa în biserică și în loc de unire cu Dumnezeu! Ce vrei mai mult? În situațiile acestea să privim și la nevăzut! Să privim în primul rând la bine! Să privim la Dumnezeu! Dacă prin cruce ne unim cu El, iată cruce! Iată unire! Trebuie neapărat să facem și din situația aceasta scară a raiului, scară către Cer!
Trebuie să vedem asta! Nu trebuie să intrăm în logica răului. Nu trebuie să stăm conectați numai la mass media. Este foarte otrăvită mass media acum și suntem morți dacă stăm conectați la ea. Conectați-vă la Dumnezeu!
Biserică acasă
Nu te uita la faptul că nu mai poți merge la biserică! Uită-te la faptul că-ți poți transforma casa în biserică! Apucă-te și fă-ți rânduiala de slujbe acolo. Sunt niște restricții până depășim situația aceasta, dar tu sfințește-ți casa până una alta! Nu sta, grăbește-te! Ai citit vreodată Biblia toată, cap-coadă? Nu știu dacă ai citit-o, dar acum este vremea! Nu sta, pentru că trece repede perioada asta și nu ai citit-o și iar nu o să mai ai timp și o să alergi încoace și-ncolo.
Este vremea mântuirii!
Este vremea sfințirii! Este vremea să ne facem casele biserici! Este extraordinar! Este vremea să simțim cu toții că suntem biserici vii ale lui Dumnezeu și să trăim acestă realitate! Pentru că, în funcție de cum valorificăm duhovnicește această perioadă, așa se va rezolva! Din punct de vedere exterior, uman, nu prea avem mare lucru de zis, pentru că nu ne întreabă nimeni dacă suntem sau nu de acrod cu o lege sau cu cealaltă. Nu avem nimic de spus, ci trebuie să respectăm legile! Dar problema se tranșază în plan duhovnicesc! Din punct de vedere duhovnicesc, fiecare are ceva de zis! Tocmai în partea tare a problemei avem ceva de zis! Cum?! Prin felul cum trăiesc, prin felul cum mă sfințesc în perioada aceasta, se rezolvă problema! Fiecare contează foarte, foarte mult! Fiecare este foarte valoros în fața lui Dumnezeu și fiecare este foarte valoros în rezolvarea acestei probleme planetare, prin felul în care se sfințește în aeastă perioadă!
Această încercare este o oglindă
Dacă ne pocăim și dacă ne întoarcem către Dumnezeu cu toată ființa noastră, va fi mult mai bine decât a fost, se va întoarce totul în favoarea noastră! Dar dacă nu, atunci va fi mai rău. Depinde de noi. Să nu stați să priviți la televizoare și la ecrane și la guverne, priviți-vă păcatele! Priviți-vă viața! Uitați-vă că asta nu este decât o oglindă pentru noi toți, este o oglindă această încercare în care noi ne vedem viețile cu bune și cu rele. Privește-te! Cum reacționezi? Câtă frică ai în tine în situația asta? Câtă panică? Câtă pace? Câtă credință? Cât ești și cât nu ești? Uită-te! Nu rata această ocazie! Câștig-o! Valorific-o! Câștigă-te prin asta, vezi-te prin asta și văzându-ne, să ne asumăm! Să ne asumăm aceste încercări, această cruce, să ne asumăm starea în care suntem lăuntric, pentru că asta este important! De asta depinde totul. Întreaga lume, lumea mare depinde de lumea mea mică și rezolvarea lumii mele mici, rezolvă lumea mare! Iată moment foarte bun să ne privim! Este o încercare în care ne putem vedea! E foarte bine să vezi ce ai în tine. Uită-te cum te manifești, cum simți, cum vorbești în aceste condiții? Ca să vezi ce ești, ca să vezi ce porți în tine.
Toate slujesc fiilor lui Dumnezeu
Asta înseamnă să vezi și să-ți asumi și în felul acesta se rezolvă problemele! Dacă ne rezolvăm problemele duhovnicești se rezolvă și problemele medicale și problemele finaciare și problemele politice și toate se rezolvă!
Toate ne slujesc nouă! Nu trebuie să ne vedem ca pe niște părăsiți, ca pe niște abandonați, ca pe niște vânați. Suntem stăpânii lumii, aceasta suntem creștinii! Să ne manifestăm ca atare! Dacă suntem fii lui Dumnezeu să trăim ca fii ai lui Dumnezeu și să ne asumăm asta! Ne speriem de umbre? Ne speriem de vise și de năluci? Noi suntem fii lui Dumnezeu! Să ne asumăm condiția de fii și să profităm la maxim, e vremea mântuirii, e vremea sfințirii, e vremea însănătoșirii, e vremea îndumnezeirii, e vremea noastră! Acum să arătăm ceea ce suntem! Și arătând ceea ce suntem, la modul lăuntric în primul rând… se rezolvă problemele lumii! Pentru aceasta ne-a lăsat Dumnezeu, să sfințim lumea! Asta înseamnă ordonarea ei, înseamnă salvarea ei! Cum? Prin salvarea noastră a fiecăruia dintre noi! Iar vreme mai bună ca asta, să ne mântuim și să ne sfințim și să creștem… greu de găsit.
Material extras din predica Părintelui Arhimandrit Iustin Miron la Duminica Sfintei Cruci din Postul Mare 2020.
Materiale foto: Arhiva Manastirii Oasa
Fotografi: ieromonah Pantelimon, Ilarion Moga, Gabi Amza, Steliana Blaga.
